INTALNIRE CU MEDEEA PE STRADA 11 IUNIE /DIN TARGU-JIU/

din ciclul dialoguri-inhalate sau drog-dialog /si pare a fi doar un inceput.../
AM INCERCAT UN DIALOG-INHALAT CU MEDEEA IANCU /SOFI/. A IESIT:

1.Unde ai debutat în revistă literară? Revistele literare mai sunt necesare?
În “Timpul” în 2007. Da. Ele păstrează ceva din magia trecutului. Şi recomandă şi întîmpină debuturile. Fără ele s-ar pierde această tradiţie, dar şi bucuria debutantului.
Oricum ele ne aparţin. Cum am fi noi fără ele?
2.Cum arată o lansare de volum ideală pentru tine?
Vie, sinceră. Făcută cu drag. Familiară . Cu muzică în surdină. Autentică. Ca o zi de naştere.
3.Cum ţi se par lansările de carte în România?
Plictisitoare. Oficiale. Pompoase. Artificiale. Nesincere. Fără viaţă. Pline de complezenţe şi meschine invidii.

4. Care este strada cea mai importantă din viaţa ta?
Îmi place mult întrebarea asta. Este una, deşi nu ştiu dacă e cea mai importantă, dar este cea mai dragă. 11 iunie. E cea mai frumoasă stradă din Tîrgu-Jiu.
5. Locuinţa cea mai dragă?
Locuinţa cea mai draga este acel acasă. Spaţiul familiar, cald, înţesat de amintiri. E camera mea de la Tîrgu-Jiu, cu tablourile surorii mele, cu fotografiile de cînd eram mici, cu mirosul nostru intrat în pereţi. Şi mai ales cu lumina de dimineaţă.
6. Locurile tale „personale” din Târgu-Jiu, Craiova, Bucureşti, Cluj (scurtă descriere).
Nu sunt foarte multe. Deşi nu-mi plac parcurile, în Tîrgu-Jiu aveam un loc în care îmi plăcea să mă duc. Era parcul de la Coloana Infinitului care acum arată cu totul altfel. Era un părculeţ intim, semăna cu o livadă. Acum e un parc pentru turişti.
În Craiova îmi plăcea să mă duc în parcul de lîngă blocul în care stăteam. Era un parc părăsit. Parcul din Corniţoiu. Avea alei lungi si totul era uscat, pustiu.
În Cluj încă nu spun. În Bucureşti era Parcul Tineretului. Şi de fapt toate locurile mele intime sunt parcuri…

7.Cum este Parisul tău?
Parisul meu seamănă cu o vitrină. Un magazin de poveşti. În care aş vrea să fiu cu oamenii mei dragi. Şi aici nu ar ticăi ceasul. Şi s-ar cînta la acordeon. La pianine mici.
9.Unde ai pleca din România?
În Franţa sau în Elveţia. Sau oriunde altundeva unde aş putea să învăţ pe cîţiva oameni puţinul pe care îl ştiu.

10. Ce rost mai are poezia astăzi? Ce rost are pentru tine?
Ce rost avea poezia înainte? Ea poate îmblînzi oamenii, îi poate face să viseze. Îi apropie uneori. Pentru oamenii de azi nu mai e important visul. Nu se mai recunoaşte vulnerabilitatea. Azi vrem să avem inimi de piatră, dar la ce ne foloseşte asta de fapt?
Poezia e extaz, e faptul de a fi. Cine nu are extazul, trăieşte degeaba. O ţară cu oameni ignoranţi, e o ţară resemnată, o ţară peste care nu mai trec anotimpurile.
Acum ceva vreme, o prietenă m-a rugat să-i spun un cuvînt preferat. Şi am zis aer. Poezia e aer pentru mine. E viaţa şi bucuria din mine. Ordinea. Nu scriu ca să relatez evenimentele mele cotidiene şi ca să mă descarc de ele. E ceva atotcuprinzător.
11. 5 autori clasicizati.5 autori contemporani.
E destul de greu de spus. Să spun doar cîteva nume care mă interesează în poezia contemporană: Constanţea Buzea, Ion Mureşan, Nichita Danilov, Vlad Moldovan, Dan Coman, Diana Geacăr, Marius Daniel Popescu, A.E.Baconsky, Nichita Stănescu, Paul Celan.
Claisici: Rilke, Rimbaud, Baudelaire, Emily Dickinson, Else Lasker-Schule, John Keats, Esenin.

12. Ce actori români ai vrea să ai într-o piesă a ta?
Pe Marcel Iureş. Pe Irina Vintze. Pe Ozana Oancea.
13. Ce inseamna o piesa de teatru buna?
E una vie, adevărată. De la care iesi schimbat. Un altul. Care-ţi modifica viaţa. Care scoate din tine totul. E dăruire.

14. Ce ai vrea să fi într-o viaţă viitoare?
Scriitoare.
15. Ce-ţi mai fac îngerii?
Sunt un punct de sprijin, conform dicţionarului de vise. Acum aşteaptă să intre într-o piesă de teatru. Adună pastile. Unii sunt pierduţi ca şi Iona. Alţii sunt senzuali.


UN SCURT CV MARCA MEDEEA::

În 1991 am primit cadou de ziua mea o carte de poveşti. Se numea O zi de naştere uitată de Donald Bisset. În ziua aceea m-am apucat să scriu poveşti. În liceu citeam Noica la orele de franceză. Apoi au urmat 4 ani de filosofie.Un an în care am predat. Plăcerea de a forma pe cineva fără a preda. Şi filosofia e o poveste. O poveste iniţiatică.

Scriam despre teatru. Voiam să dau poveştile mele oamenilor. Să-i strîng în jurul meu. Regia de teatru mi-a dat un haos căruia trebuia să-i dau o ordine. Scriam poezie unde apucam. E greu să păstrezi un echilibru între cele două. Mi s-au publicat poeme în reviste: Timpul, Tomis, Tiuk, Viaţa romînească, Tribuna, Dacia literară, Helikon, Familia.

Anul acesta debutez în volum. Divina tragedie.


SI POHEME CU SUFLET DE MEDEEA:

Miniaturi pentru pian

M-arunc în gol
invazie de îngeri purpurii
în tine

Fără aer
Te privesc în ochi
Ia-mi sufletul
Ia-mi sufletul.

N-am voce
din rochia mea neagră
desfaci păpădii.

Taci
şi trupul se destramă
murim în viaţă

Sufletul tău
şi sufletul meu
atotputernic
sprijin

*
Adorm încet
În cer

Trupul îl curăţă
Îngerii

Promit
Să nu am trebuinţă
De nimic

.
Îmi transpiră
Palmele
Rămîn
Maci roşii

Pe piele.

La capăt
Fluturii fac prăpăstii

.
Inima ta de înger
Mă veghează

O lipsă
Un dumnezeu
Fără fiu
O dragoste mare

Muţenie
Cîntecul acesta
Nu îl aude nimeni

*
Îmi ţin îngerul pe piept
Pînă dimineaţa.
Abia răsuflă.

E martie în cer.

Stau pe margine
Privesc în jos
Somnul meu e negru
Ca un fir subţire
Din mohair.

Aici bate vîntul.
Părul meu a acoperit
Plopii. Am o rochie roşie
De catifea. Din buzunare
Îţi cad pastile.

Nu reuşesc să te ating.
Nu mă mişc.