duminică, 17 aprilie 2011

SUNT ÎN STARE SĂ DISTRUGĂ TOTUL

(parasit)



jos mâinile de pe butoanele-declanşatoare!
sunteţi în stare să justificaţi orice
repetaţi repetaţi repetaţi
nimic nu mai poate fi justificat


nu mai există naţiuni ci o singură naţiune care vrea să respire
altfel
jos labele de pe butoanele-declanşatoare
staţi întinşi pe podea până la noi ordine!
voi sunteţi în stare să distrugeţi totul!
pentru o singură clipă o singură clipă
înghiţită de gol.

3 comentarii:

Cătălina George spunea...

Revolta de genul acesta devine obositoare. Am ajuns la concluzia că nouă, revoltaților ăstora de tip 2000 sau douăm(u)ist (a mi se ierta porcoșenia) ne lipsea un lucru fundamental: umorul. O revoltă socială hotărîtă, aprinsă, dar seacă, fără umor, fără zeamă, este ca un mîncare de dietă fără gust. Nu prea o mai poți înghiți.

O fi că-s eu prea fan Stargate în ultima vreme (este micul meu secret de rezistență), dar mi-a trăsnit prin cap întrebarea cum ar fi dacă am scrie texte sf cu substrat de revoltă. Mai... ingurgitabil? Oare prea subtil ca să se prindă cititorul căruia trebuie să-i dăm cu parul deșteptării sociale în cap?

o.h. - nevralgii-alimente spunea...

ai drepatate!
va fi ultimul text pe tema. anumite tipuri de "revolta" o sa le topesc in pastile, in ce va fi sa fie "timoteo domingo".

dar... humorul salvator! sa nu uitam ca anumiti optzecisti, asta ca literatura, au dus humorul pe culmi "insuportabile". de atata humor si joc de cuvinte au ajuns de necitit astazi. nici chiar inteligenta scrisului nu le-a mai folosit.

dar, cred ca este vorba de un echilibru. si de mutat anumite teme in interior.
textul trebuia sa fie scurt. si sa fi evitat anumite lucruri. poate si tematica a devenit obositoare ca literatura. deja ziarele si politicienii au infectat tot tipul asta de discurs.

ma mut in alta parte cu discursul, schimb un pic bornele de centrare a discursului.

va fi nevoie de actiuni.

asa cum si literatura cred ca isi va schimba "greutatea" temelor.

Cătălina George spunea...

Așa, scurtat, ”puricat” cum s-ar zice, sună mai bine. Ai simțit tu pînă la urmă că este ceva.
Și să știi că nu mă gîndeam la umor de oameni prea inteligenți chiar și pentru ei înșiși, ci la umor viu, relaxat, care se ia peste picior chiar pe el însuși, ceva gen ”The Hitchhiker's Guide to the Galaxy”.