Prohodul Domnului (O ALTA LITERATURA)

(crucificare. preluata de pe www.decorative.com)

şi noi avem frânturi din ce ar trebui să fie, dar încă nu este din cauza noastră. şi noi suntem frânturi. şi noi tot bâjbâim în căutarea cuvintelor de transformare. înăuntru. mergem poticnit. într-un fel sau altul, vrem să ajungem, tot acolo!
să fim înghiţiţi de adevărata linişte.
când nu vom mai avea cuvinte atunci înseamnă că am ajuns. când liniştea va înfrânge orice contradicţie am ajuns. când vom privi fără să ne încruntăm sau nu vom mai lovi pe la spate aproapele. când celalalt va deveni aproapele nostru în mintea şi inima noastră răvăşită. când va dispărea orice strategie de luptă, apărare, contraatac, repliere, lovitură sub centură.
când vom pluti deasupra oraşelor ca nişte lotuşi ridicaţi direct prin geamuri. când oraşele se vor transforma în grădini şi pământ bun, nu în viitoare cavouri. când nu vom mai avea pentru ce să ne luptăm, deoarece lupta nu ne-a dus nicăieri. când ne vom da seama că cimitirele despart grădinile.
când gândul a tot ce vrem să posedăm ne va arăta adevărata faţă, urâtă faţă!
când nu vom mai vrea să dormim. când vom lupta pentru trezie.
când vom fi treji, ne vom vedea!



Prohodul Domnului / fragmente/

25. Sub pamant apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptatii;
Deci si buna Maica Ta, care Te-a nascut,
De dureri se stinge, nevazandu-Te.

26. Iadul s-a-ngrozit,
Datatorule de viata, Doamne,
Cand pradata si-a vazut bogatia lui
Si-nviati pe mortii cei legati din veac.

27. Soare luminos
Dupa noapte straluceste, Doamne;
Iar Tu, dupa moartea Ta, stralucesti mai mult,
Inviind din groapa ca un Dumnezeu.


28. Ziditorule,
Primindu-Te in san pamantul
S-a clatit de frica Ta, Preaputernice,
Si pe morti cutremurul i-a desteptat.

29. O, Hristoase-al Meu!
I-o-sif si Nicodim cu miruri,
Intr-un chip deosebit, acum Te gatesc
Strigand: `O, pamante-nfricoseaza-te!`
30. Doamne, ai apus
Si cu Tine-a soarelui lumina;
Iar faptura de cutremur cuprins-a fost,
Facator al tuturor vestindu-Te.

31. Piatra cea din unghi
O acopera piatra taiata
Si pe Domnul-L pune-n groapa un muritor.
Infioara-te, de acum, pamantule