modig şi grupul antinevralgic

, (V. Nicolae- Raul T. MODIG- urmărit general)


MODIG- unul din "motoarele" grupului din alexandria în anii 1993-2000.
în componenţa grupului: LUCIAN DAMIEV (nume real: pârvu marius). nu mă numesc. personal auxiliar: de marco şi nansi.
grup cu denumiri succesive ( SCOALA DINTRE BRAZI, CERCUL ANTINEVRALGIC, GRUPUL ZERO, ROTOCOLARII, ŞCOALA ALEXANDRINĂ) , înşelători, cu atac premeditat la "autorităţi" (articole în singurul ziar al oraşului din anii 90 , nu mai dau nume), cu fandări, jocuri de glezne, retrageri, manifeste publice lăsate pe băncile oraşului (de provincie), neantologat până în prezent (pregătit din naştere pentru o mare operă postumă), cum spuneam... neapăruţi în nici O ANTOLOGIE (nu avem nevoie băăăă), judeţeană ( şi au fost câteva din 90 până în prezent) şi ei ne ştiau /şi noi pe ei/, cu nervi tari, cu perioade de austeritate şi propagandă stradală la "ROTOCOL", baruri, străzile oraşului, împrejurimi- comuna buzescu fieful ţiganilor, poroschia cu spitalul de nebuni, fumători de "bucegi" şi "carpaţi", insomniaci, febrili, gata de atac, mesianici, ezoterici, under, neangajaţi oficial timp de 4 ani (cu excepţia lui damiev), pentru că nu am vrut şi am putut să ne împlinim "viziunea"în modul acesta de protest, pentru că priveam dintr-o altă parte oamenii şi ce se întâmpla în anii 90 în românica, băutori de lichior "arctic" în barul "stix", prinşi în lungi discuţii în "celulă", barul de la hotelul "parc" unde pe genunchi am schiţat şi făcut revistele obscure "lama de ras(ă)" şi "efectul de seară", răspîndite prin orăşel, în 2001 lansam, oarecum "oficial", lama de ras(ă) la muzeul judeţean de istorie cu participarea ninei vasile ( o scriitoare under deocamdată, care i-a învăţat pe mulţi scriitori vizibili de astăzi ce înseamnă literatură şi experiment) şi andrei peniuc ( la acea lansare am pus lame de ras "jilet" în reviste pentru a avea un contact direct cu cititorii prezenţi ...şi chiar nişte ziarişti locali au fost prin sală, iar atingerea lamei la deschiderea revistei le-au deschis câtorva "ochii"), bătut la maşina de scris a lui damiev texte de pus pe râul vedea în drum spre alte ţinuturi, apoi revistele ajunse şi în bucureşti după 2000 (unde şi-au dat un prim sfârşit, înşelător ca multe alte lucruri), jucători de şah, go, exerciţii mnemotehnice, modig campion la un concurs de şah cu alură internaţională pe bani frumoşi în 95 şi berile de după... incursiuni în locuri publice unde nu eram invitaţi, numai pentru a culege priviri duşmănoase şi fane adorabile... în final. pe aici. prin preajmă. printre ceilalţi.

şi bonusul scurtului preambul, două texte proaspete ale lui modig. unul despre trenul care ne-a mâncat /marcat/ tinereţile şi o scurtă radiografie în cel de-al doilea text - alexandria din perioada "rotocolară" (rotoculul monument dedicat "eroilor" revoluţiei din 1989, din centrul oraşului alexandria):

ALEXANDRIA-ROŞIORI şi retur

”Sunt ăla care urinează în tren, care vomită pe banchete.
Sunt ăla care te arde cu ţigara din greşeală, care te calcă pe pantofi.
Hai cu mine să-ţi scuip nişte coji de seminţe în ochi. Şi să-ţi cer scuze.
Hai să bem o votcă la gară să ne ardă pe maţe.
Sunt omul din tren. Duc un peşte mort învelit în ziar sub braţ. Transpir. Mă urc peste tine.
E locul meu. E trenul meu. Din banii mei sunt toate astea. Mă descalţ şi-mi pun picioarele sub nasul tău. E judeţul meu. Ţara mea.
Unde să pleci?”
Alergăm cu bagajele (studenţi?! Vai!) să prindem un loc unde să nu respirăm miasmele closetelor. Găsim o cutie de conservă de peşte împuţit. Lângă noi, pe banchetă. Puţin coniac într-o sticlă. O coajă de banană. Puţin salam. O fustă.


băiatul care semăna cu bruce lee

alegeam ce să mănânc
funcţie de dinţi
în dinţi mi-am aflat decăderea
cum scriam cândva
dinţii mei putregăiţi
brăţări ieftine la mâinile nimicului
în plus
venit pe lume să-mi adun dinţii sparţi
căzuţi prin colţuri de pâine

era sabatul

m-am întâlnit cu băiatul care semăna cu bruce lee
în garsoniera lui, mi-a dat un costum negru
cam de cioclu, cam de cantautor
m-am spălat pe faţă,
mi-am udat părul şi mi l-am pieptănat lins pe spate
ca tano din caracatiţa sau ca eric roberts în analiză finală

băiatul ăsta bruce lee practica mauna,
aşa îi zic eu, nu ştiu cum se numeşte la ei

tocmai mi se piliseră toate cioturile de dinţi
şuieram
când s-a terminat sabatul, am ieşit.

noapte. superb. un ger cumplit. îmi îngheţase părul.
aveam un aer de prinţ, de rege, de mag
aveam un entuziasm nefiresc
vag preocupat veneam din umbră

ne-am întâlnit cu mihail misticul, cu lucian ecvestru, cu de marco
am băut vodcă smirnoff sau sankt petersburg cu piper sau aromă de piper, nu mai ştiu precis

începuseră să mă usture gingiile
mi le cauterizase
erau carne vie.

mergeam pe unde am mai mers
spuneam ce mai spusesem

şi vorbeam întruna, mereu
despre fluidul invizibil
pe care îl lasă oamenii când trec

actualizare:
un text al lui modig publicat pe fdl. tot despre reamintiri,readăugiri, rememorări ale acelei perioade "roz"/albăstrită între timp/ de trecerea şi schimbarea vremurilor (cu nuanţe de cenuşiu). textul se numeşte : efectul de seară, lama de ras (ă).