rotocolarii

noapte de iulie

"zâmbetul ergonomic, al prietenului misticul, inundă în noaptea asta încăperea...pe ce mi-aş mai putea rezema,metehnele,gesturile cotidiene, visele... de n-ar fi aceşti 12 cm ... de n-ar fi ti zâmbetul tău sprijinindu-mă? " -d.

damiev: gâlgâitul obscen al ţevilor de apă rece , la etajul 6 / inundă încăperea sufrageria/ cu aceleaşi bâlbâieli cotidiene,/ cu rictusul congenital al iubitei/ cu fumul ieftin de ţigări româneşti/ al respiraţiei noastre/ pe patul difteric al absenţelor tale/ din acest catalog al ispitei reazăm eu/ noapte de iulie/ singurătatea/ alături cu paşi de crocodil, un zeu incomod/ îmi măsoară în metru antic fragilitatea.

modig: căzând dintr-o parte de lume n-am văzut prietenul / care m-aştepta cu uşa destinului deschisă/ n-am zărit nicidecum soarta promisă / şi am uitat / etajul era prea sus picioarele nu sprijineau mintea/sufletul căZuse/ prietenul avea un braţ încordat întins... i-am întins doar braţul compensatoriu...

lsd - luni sâmbătă duminică

trenuri spre siberia mai sunt?

aşteptam doar o simulare reuşită care să ne răpească.

d.- o zi spînzurând de streşinile caselor amicilor mei. să nu faci streptease cu viaţa ta

...vrei să pleci şi ieşi prin ligamentele mâinii pe uşă
copacii grei apăsători prin aerul albastru acoperindu-i
de pe banca proaspăt vopsită soarele îşi ţese străvezie pânză
clopotul catedralei bate neîncetat aceeaşi oră a depărtării
o casă părăsită bântuită de stafii

vrei să pleci...

/notaţii din 1999/- şcoala dintre brazi / sau grupul zero


bandajat damiev. eu la peleş.
"prea multe drumuri bătătorite. este nevoie de unele noi"- o poruncă din ceea ce am numit împreună cu modig şi damiev "decalogul reîntors". şi una din fotografiile copilariei mele. una din preferate.
la "rotocol" împreună cu mona.
două din carnete în care notam de câte ori ne întâlneam.
pe calea ferată. dar trenul întârzia.
la majoratului iubitei de atunci. şi ei cu ale lor... iubitele de atunci

pe "rotocol" cu modig.

antenă pentru bulgari/ (modig)

priveşte-mă drept în ochi/ nu o să-ţi pară rău/ ţi-am zis atunci/ tu încremenită acolo sus pe bloc/ buzele tale arse de vânt/ părul tău despletit blond/ eu atârnând de cablul coaxial / brusc mi-am amintit/ de sânii tăi/ de sfârcurile tale dulci-amare/ pe atunci credeam în levitaţie/ muşchii începuseră să mă doară/ mâna întinsă cioc cioc în fereastră/ nu mi-a răspuns nimeni/ fereastra praf pe asfalt/ de-aici tu nu mai ştii nimic/ nu ţi-am povestit niciodată/ tu nu m-ai privit/ apoi totul s-a schimbat pe bulgari.

mixuri/ vederi interbelic/nou învechit

dansator african printre ciorapi spălaţi. dansatorul are o întragă poveste care va fi spusă în altă parte. el încă există şi dansează în nopţile cu lună plină.

doamne . domniţe. ceva domni. altfel de domni. altfel de domniţe. sau

ochelari. papion.bărbiţă. decenţă. pălării.

costum de baie pe domnişoară. în. şi cască de baie. probabil...

proaspăt însurăţei.

tocătorul.

antenă pentru bulgari, sârbi, basarabeni, maramureşeni... televiziuni de succes.

la final puteţi încerca ceva jazz cu big organ trio.

în curând voi da amănunte despre proaspătul lansat radio "sitcom". un post on- line gîndit de grig şoitu şi manuela. puteţi începe prin a asculta şi vizita site-ul... nu dăunează urechii. ochilor sau limbii. pentru a evita neplăcerile nu muşcaţi!

imagini/ceva din alexandria/putin

scrumierele sunt importante...dar sarea este mult mai importantă când consumi multă bere.

patul si picioarele lui liniştite. ceva parchet a fost scos din motive neexplicate...

baxuri cu bere consumate stranse cu grija intr-un apartament din alexandria. apartamentul poate fi declarat monument al comunismului...si urmeaza a fi protejat de statul asta căcăcios!

dimineata la 6.00 o mostra din centrul alexaNDRIEI. ceva bere mai exista .gânduri de bine. oraşul ăsta va deveni comună. a spus el. cu atât mai bine. avem ceva avantaje sau este nevoie să emigrăm? în masă?... de stejar... salcâm... să se mire proştii... măi...

sânii cănii si smântana făcută la standarde europene...

va doresc tuturor somn linistit ptr. cat mai multa vreme.

se saruta. se caută...

şi încă şi încă...

dezordinea asta ordoneaza intr-un final...

la o bere cu un artist al poporului anul trecut la "noaptea galeriilor".

consum doar cola... in rest bunatati

bea un pic. nu prea mult...

tu nu o să mai ajungi

in utero pictură a lui aurel cogealac.



tu nu o să mai ajungi

tu nu o să mai ajungi aici

ziua este prea mult întuneric – iar eu

nu mai ştiu de unde mă iau şi unde mă aşez.

poate nici nu trebuie să mai ajungi

„ ambalajul rupt al prezervativului de la capătul patului mi-a spus mai multe despre tine decât ai fi făcut-o tu vreodată.” –e.

au crescut mormanele de gunoi

nu au pus leagăne în parcurile improvizate

vând ceva prafuri pe la colţul blocurilor când se lasă seara

locatarii se zvârcolesc în cutiuţele confort trei până li se duce primul strat de piele

al doilea şi apoi sângele va umple fiecare cameră.

va fi o sărbătoare când poţi urla

împreună cu muzica din boxele scoase în faţa scărilor

toată noaptea

te aştept prins în cursă răbdător

văd cum fetiţele râd

cum păpuşile lor murdare zâmbesc în soare.

ele nu văd mizeria

nici mormanele de gunoi care se înalţă spre fereastra mea

ca o cursă de unde nu mai poţi ieşi întreg.

nu văd

furnicile care au cucerit o nouă felie de pâine când întind mâna după un cuţit

cel de sub piele şi nu-l găsesc.

„ţi-era teamă că o să-ţi reproşez nu-i aşa? că o să fac crize de gelozie că o să plâng că o să plec trântind uşile. te-am iubit atunci mai mult dar am uitat şi asta.

curioasă memoria mea care păstrează doar gesturile braţul tău întins după prezervativ în timp ce ţi-l fixai stând în fund, eu urmăream să văd cum ai pus cele două bucăţi roşii identice cu cele pe care tocmai le aruncasei în acelaşi loc iar am zâmbit. firele lungi de păr unele blonde altele roşcate pe care le purtam pe haine zile întregi după ce plecam de la tine îmi povesteau despre femeile cu care te culcai” - (e.)

mă lovesc de toate obiectele şi recit psalmii zgâriaţi pe toţi pereţii

îi şterg nu sunt de folos îi scriu apoi la loc

o să te aştept o să ne înălţăm puţin mai târziu

o să învăţăm împreună cum să respirăm aerul acesta ca o pojghiţă

a sufocării.

o să îngânăm muzica lor urletele adunate ca pentru o viitoare pierdere

vom repeta până la uitare tot ce vor să ne înveţe ei

şi ce au uitat să ne înveţe

o să chemăm un sfârşit promis care va trece din cameră în cameră

din scară în scară

pe vârfurile picioarelor

miller printre lucruri simple

masa aglomerată. în fundal se poate asculta - greg davis.
cafea liniştită.

"este un negativism care te face să te întinzi dincolo de tine însuţi. îţi cheltuieşti permanent energia încercând să-ţi găseşti echilibrul. te cuprinde un soi de vertij spiritual, te clatini pe muche, ţi se ridică părul în cap, nu-ţi vine a crede că sub picioarele tale se cască o imensă prăpastie. şi toate astea îţi provin dintr-un entuziasm excesiv, din dorinţa pătimaşă de a îmbrăţişa omenirea, de a-i arăta că o iubeşti. cu cât îţi întinzi braţele spre omenire, cu atât omenirea se retrage. nimeni nu doreşte iubirea adevărată. nimeni nu doreşte să-ţi vâri mâna în măruntaile lui sacre - asta-i bun doar pentru preoţi la ceasul extrem. cât timp trăieşti însă, cât timp pulsează sânge cald în tine trebuie să te prefaci că nu există asemenea lucruri ca sângele sau scheletul ascuns sub carne. nu călcaţi iarba! ăsta-i motoul sub care trăiesc oamenii.... dar dacă ai să râzi când râd şi ceilalţi şi ai să plângi când plâng ceilalţi , atunci pregăteşte-te să mori cum mor ei şi să trăieşti cum trăiesc ei." h. miller - tropicul capricornului
resturi peste alte resturi.
haine la uscat. duş comun.
revolta la lumânare. stinsă.

miller

astăzi fragmente din romanul "tropicul capricornului" a lui h. miller, de curând apărut în colecţia ziarului "cotidianul", deoarece este unul din autorii mei preferaţi. tremur de plăcere când îl citesc, devin extatic, capăt curaj, mă energizez, urmăresc fiecare nouă pagină cu sufletul la gură. o lectură regală. aşa mi s-a întâmplat şi după citirea "sexus" sau "tropicul cancerului".

"Urma să învăţ, aşa ca Balzac, că trebuie să scrii volume întregi înainte de a-ţi iscăli numele. Urma să învăţ, şi am făcut-o curând, că, pentru a scrie, trebuie să renunţi la orice altceva şi să nu mai faci nimic alta decât să scrii, că trebuie să scrii şi să scrii şi să scrii, chiar dacă toţi oamenii din lume te sfătuiesc să te laşi, chiar dacă nimeni nu crede în tine.
Poate că o faci tocmai pentru că nimeni nu crede în tine, poate că adevăratul secret constă în ai face pe oameni să creadă. Era firesc ca scrierea mea să fie chinuită, şchioapă, scălâmbă, oribilă, cum fusese caracterizată. Era firesc pentru că eu încercasem la început ceea ce un om de geniu ar fi întreprins la sfârşit. Vroiam să spun ultimul cuvânt chiar din start. Era absurd şi totodată patetic. O înfrângere zdrobitoare, dar mi-a infuzat fier în şira spinării şi sulf în sânge. Învăţasem măcar ce înseamnă să eşuezi. Învăţasem ce înseamnă să te lansezi în ceva prea mare.

Nu cutezam să mă gândesc la nimic altceva decât la fapte. Ca să pot trece dincolo de fapte, ar fi trebuit să fiu un artist,or, nu devii artist peste noapte. Mai întâi trebuie să fii strivit, să-ţi vezi punctele de vedere conflictuale anihilate. Trebuie să fii aneantizat ca fiinţă umană pentru a renaşte ca individ. Trebuie să fii carbonizat şi mineralizat pentru a putea să răsari apoi din ultimul numitor comun al eului tău. Trebuie să treci dincolo de milă, ca să poţi simţi cu înseşi rădăcinile făpturii tale. Cu /faptele/ nu poţi construi un cer şi un pământ nou. Nu exista fapte, nu exista decat faptul că omul, fiecare om de oriunde din lume, se găseşte pe drumul său spre ordinea supremă. Fiecare om îşi modelează singur destinul, în felul lui şi nimeni nu-l poate ajuta, decât arătându-i bunătate, generozitate, răbdare. În entuziasmul meu, anumite lucruri, care acum îmi sunt clare, îmi apăreau pe atunci ca inexplicabile."

şi poate mai revin...

camera 220 ( momente ale colocviului)

camera 220 asta era de trecere spre. camera 220 inca o data. nu mai repet. o sa fac un tricou cu “made in china” ( ca alui cosmin). jos o sa scriu: se intra prin camera 220. .. VEI AJUNGE… si in china… dar mai intai…
diminetile cand soarele imi mangaia fata. eu nu reuseam sa fac asta. dar nici nu reuseam sa ma trezesc. gresesc. sambata m-am trezit. imi era foame. eram dezhidratat. am reusit. mari eforturi. cineva le-a apreciat. dumnezeu ma iubeste cu toate ca eu iubesc mai mult oamenii. pe cei de aproape si o persoana indepartata… as vrea mai mult…vinul alb de la masa in prima seara. bun. foarte bun. si tuica . buna. dar care a disparut dupa primul pahar pe care l-am baut. unii au fost mai iuti. mai aproape de pahar. sgb avea un discurs impozant. eu nu pot vorbi atat de interesant si cu priza. mor de ciuda. mai beau un pahar. in dreapta era stefania. uneori ma asculta. dar parca mai multa atentie acorda lu sgb. o parte din mine as vrea sa fie sgb cand sunt la o masa cu femei frumoase si o parte leac. dar nu primesc favoarea asta. nu o merit. stau sub pamant. vorbesc alta limba. dar o sa ma schimb. schimb bucata cu bucata cand voi creste. cand voi fi destul de mare…

vasile leac. si-a aprins tigarea in palatul unde se purtau discutiile. mi s-a parut poetic. mi s-a parut un gest de anvergura. l-a prins portarul. cica trebuia sa apara pompierii. erau adormiti. nu ar fi venit. apoi afara in soarele amiezii organizatoarea imi explica ca s-a spart un termos de cafea. tragedie. si multa nesimtire. din partea noastra.un termos de cafea. era simpatica. si serioasa. uneori sunt si eu asa. dar putin mai dramatic. mai coleric.
fazele de cacat: cand mi-am exprimat eu parerile la discutii. dezarticulat. la sfarsit se auzea ecoul unui nu. nu stiu daca venea din mine sau era al altcuiva. poate era a lui leac sau a lui cupsa sau poate cosmin s-a bagat in discurs neinvitat… dar daca era cosmin eu l-as fi ascultat cu atentie… mai mult decat pe mine… mult mult mai mult… de mine sunt satul…

trecem mai

terasa aia al carui nume nu il mai retin. pe la 2.00 dupa ce plecau barmanii eram rugati frumos sa mergem spre casa. rugati frumos. la bucuresti ne-am fi luat cateva scaune in cap fara sa ne dam seama ce se intampla. nici dupa. nici inainte de incident.la alta terasa in centru langa biserica marii unirii ni s-a trecut o bere in plus. tipa a revenit la decizie dupa ce i-am acordat cartonas rosu. si-a cerut scuze de 4 ori. la final aveam senzatia clara ca este nevoie sa platim berea. o bausem chiar daca… era mult prea cald
umbli si iti este sete la portile orasului sunt oameni cu pusti. si peruci. si costume de epoca. unii zambesc cat se poate de prieteneste…
apoi camera 220 aici incep si se sfarsesc toate. draperia trasa. muzica buna. unii dorm dar cred ca viseaza frumos. stiu asta dupa zambetul pe care il au. parca au ajuns in rai. parca li s-a spus ce era nevoie sa afle. cand se vor trezi poate ne vor spune si noua ceva. pot sa o faca. o vor face. ii vom ajuta… vom fi ajutati.

apoi ultima zi. de parca ar fi fost prima. uneori incurc dar este mai bine asa. lucrurile par clare in neclaritate.cu ana si prietenul ei. pe terasa in alt centru. orasul asta are mai multe centre. si legaturi. ah legatura legaturii. incercam sa le explic despre un nou tip de relatie. despre noi comunitati. vorbeam singur. ei vorbeau ok. si erau simpatici. se iubeau. am simtit. mi-am spus mereu ca in fata iubirii nu poti decat sa te predai. sa te dezbraci. sa arzi pe nesimtite. asta sa faci…

sa nu uiti darie
sa nu te uiti
sa nu visezi cai verzi pe pereti pascand

apoi camera 220.
trenul spre bucuresti cu fotolii incapatoare. filmele. ana chiritoiu care m-a ajutat sa bag subtitrarile la filme.am vazut doua. am inteles ce era de inteles… pe geam campuri… verzi… superbe.. cu castile in urechi… si un zumzet… era a lor… era bine… am trecut si de petele astea de intuneric…

in camera 220 stateam ca intr-o imparatie de unde vom fi transportati. pe rand. cu mare atentie.

ce facea ddm la colocviu? cred ca zambea. asa este el. zambeste tuturor. de ce a vrut sa-l loveasca (imbranceasca) cosmin? ca sa avem si o bataie. dar nu a mai fost.

unde a fost televiziunea? in alta parte. nu era nevoie. de ce era cerul albastru si la alba-iulia? sa ne reflectam noi frustrarile. bucuriile. creierele incinse. de aceea...